Tataia si intelepciunea de a nu critica

Peste tot in lume s-a dezvoltat tendinta anormala, catalogata ca normala, de a zabovi asupra lucrurilor care nu merg in viata noastra, etichetandu-le drept probleme. Constientul, cunoscut pentru valentele sale analitice, se pune pe bibilit problema si-si etaleaza calitatile de rezolvare a acesteia (apropos: problem-solving skills este una din cele mai des intalnite cerinte de catre un angajator).
Si eu am fost prinsa in acest vartej si imi amintesc de desele problemele de comunicare cu mama, responsabila de educatia si disciplinarea mea pana cand am absolvit liceul. Mama ma tragea des de urechi pentru lucrurile ce-mi ieseau prost si ma lauda rareori, atat de rar ca nici nu-mi aduc aminte. Cu cat era mai insignifianta reusita cu atat trecea mai neobservata.
Crescuta de parintii mamei pana pe la 4 ani imi amintesc si acum cu placere ca tataia nu ma certa sau nu ma descuraja niciodata. Sa fi fost o intamplare, acum ca stiu ca oamenii au comportamente diferite in contexte diferite?
Pe la 17 ani, satula de conflictele cu mama, mi-am facut curaj sa o intreb cum o certa tatal ei cand era de varsta mea.
"Tata nu m-a certat niciodata!" spuse ea instantaneu, ca si cum ar fi fost cel mai firesc lucru pe care asteptam sa-l aud. Pot sa spun ca si acum imi mai adun fata de pe jos de surprindere.
Inghitind in sec mi-am adunat fortele si am continuat: "Adica voi nu vorbeati sau tu nu faceai prostii?"
"O, faceam prostii, dar nu ma certa!"
Fata pe podea din nou si cu un efort strangulat intebai: "Pai si ce iti spunea, scapai asa basma curata cu orice?"
"Ma lua pe ocolite si ma intreba daca puteam sa fac alfel sau altceva ca sa nu ma trezesc in situatia in care eram..."
"Pai si? Vad ca inca iti amintesti cum se face", zambii eu strengareste.

Si uite asa stateau ei la taclale si asa imi amintesc ca ma tinea si pe mine de vorba tataia cand faceam cate o nefacuta. El ne ajuta sa gasim solutii si mai mult de atat ne lauda mereu, de la orice fleac pana la obtinerea unei diplome sau a unui loc de munca.

Si azi ma intreb cum de mama nu a aplicat strategia lui tataia. De unde avea el atata rabdare in a ne ajuta sa descoperim si alte variante de comportament in aceeasi situatie?